Multă lume se întreabă: Oare ce e cu neomarxismul ăsta? Şi pe bună dreptate. Auzim tot mai mult acest cuvânt în spaţiul public. Inclusiv celebrul Cristian Tudor Popescu, a fost abordat pe temă acum vreo câteva zile la ”Cap limpede”, Digi24.

Dacă facem o minimă cercetare, realizăm că neo-marxismul este un termen cu multe înţelesuri şi ambiguităţi. Se referă la revigorarea, reluarea în alte contexte, a unor idei ale lui Marx şi conturarea unor soluţii adaptate la noile realităţi. Dar abordările sunt foarte diferite – de la teorii economice la psihologie şi sociologie. Cele mai multe referiri sunt la teorii economice de origine marxistă (Marx a fost economist), la Şcoala de la Frankfurt şi membrii ei (deşi ei, explicit, au refuzat eticheta de neo-marxişti), la teorii ale dependenţei (centrului lumii bogate de ţările de la periferia lumii capitaliste), elaborate începând cu finele anilor 60.

Pe Dâmboviţa, a plonjat cuvântul ”neo-marxism”, care e folosit după ureche, dar nu fără sens. Şi acest sens este important de descifrat, de înţeles şi de analizat. (Acum câţiva ani am fost ”blagosloviţi” şi cu o invenţie lingvistică picantă, ”sexomarxism” – dar o voi lăsa la o parte, deocamdată.)

Source: Adevarul